ZIUA EROILOR!

Pe 15 mai 2018, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” a sărbătorit Ziua Eroilor. La Bucureşti şi în toate filialele din ţară, ceremoniile din acest an, înscrise în cadrul manifestărilor Centenarului Marii Uniri, au adus un omagiu celor care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc. Manifestarea de la Bucureşti a avut loc la Cercul Militar Naţional, în prezenţa unui numeros public.

Ziua Eroilor este alipită sau mai bine zis integrată de Praznicul Înălţării Domnului, prima mare sărbătoare creştină de după Sfintele Paşti, aşa cum a fost ea stabilită prin lege încă din perioada interbelică. Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, împreună cu filiala sa din municipiul Bucureşti, a organizat manifestarea cu anticipaţie, din simplul motiv că, în ziua de Înălţare, membrii lor sunt antrenaţi în ceremoniile oficiale, organizate la nivel naţional. Asistă la depunerea de coroane de flori la Mormântul Eroului Necunoscut şi la alte monumente şi cimitire, o lege a protocolului de stat superficială şi nedreaptă neincluzându-i în ceremonie nici pe ei, nici pe veteranii de război, nici pe militarii în rezervă şi în retragere. În aceste condiţii se depun coroane şi flori pe furiş, toţi aceştia şi copiii din şcoli, pe care ar trebui să-i învăţăm să fie patrioţi.

Sala de spectacole a Cercului Militar Naţional a fost plină iar pentru participanţi au vorbit, pe larg, despre eroi şi patriotism, despre pace şi război, despre neutralitate şi dreptul istoric, despre credinţa creştină şi apărarea ţării, generalul de brigadă în retragere Radu-Şerban Dan – prim-vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, colonelul în rezervă, profesor universitar dr. Petre Otu – director adjunct al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, preotul dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal.

General de bg. (r) Radu Șerban DAN

Profesorul universitar dr. Petre OTU

S-au spus lucruri interesante despre identitatea naţională, despre oameni de excepţie care s-au comportat  în situaţii de luptă, şi după aceea – prin comemorarea eroilor – într-un mod cu totul deosebit.

Preot dr. Florin ȘERBĂNESCU

În partea a doua a manifestării au omagiat eroii şi românitatea, prin cântec şi poezie, Ansamblul Artistic „Doina” al Armatei, condus de Stelian Ungureanu, grupul de copii „Corneţenii” de la Centrul Cultural din localitatea Cornetu, judeţul Ilfov, pregătit şi dirijat de colonelul Marius Crucianu.

Flautistul Nicolae Maxim şi percuţionista Ilinca Lorenz, de la Filarmonica „George Enescu”, au intrepretat trei piese muzicale dedicate eroilor. Domnul Nicolae Maxim a recitat două poezii patriotice. Şi-a dat concursul şi actriţa Doina Ghiţescu, de la Ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului Afacerilor Interne, iar solistul Iustin Popa a interpretat o priceasnă ardelenească, de prin părţile Sibiului.

Toate aceste forţe, cu excepţia Ansamblului, au fost mobilizate de Cercul Eroilor de la Colegiul economic din Şoseaua Viilor, Bucureşti, în cadrul căruia activează, condus cu discreţie şi hărnicie de bibliotecara şi poeta Lucreţia Nechifor.

Totul s-a desfăşurat privegheat de un mănunchi de margarete şi o lumânare aprinsă sub drapelul de identificare al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Evenimentul a fost moderat de Grigore Buciu, vicepreşedinte al Asociaţiei, iar Brigada de Gardă „Mihai Viteazul” a asigurat trompetul şi militarii, ca simbol al legăturii dintre trecut şi prezent.

O manifestare – evocare, un gest omagial al Recunoştinţei pentru cei care şi-au dat viaţa pentru noi şi pentru ţara în care trăim!

Trecutul, prezentul și viitorul unei țări sunt inseparabile

La 27 martie, anul acesta, am sărbătorit unirea Basarabiei cu România în urmă cu 100 de ani. Dar vitregiile vremurilor au făcut ca deocamdată Basarabia să fie în afara hotarelor firești ale Țării.

Ce ne rezervă viitorul? Va mai reveni vreodată la Patria-Mamă?

Am urmărit atent evoluția situației din Republica Moldova începând din timpul perestroikăi. Am vizitat Chișinăul înainte de 1989, am fost prezent la Podul de Flori de pe Prut în mai 1990 și am simțit înainte de orice unirea în cuget și simțiri. Poetul Nicolae Dabija povestea, la înmormântarea lui Adrian Păunescu, cum în timpul represiunii comuniste sovietice basarabenii plecau de la serviciu lunea după-amiaza, copiii chiuleau de la școală, bătrânii încetau treburile casnice iar străzile rămâneau pustii. Toți veneau acasă să asculte la televizor Cenaclul Flacăra. Pentru ei era cea mai importantă manifestare culturală, în care aveau nesperata ocazie de a asculta o limbă română curată, care le-a dat putere să reziste.

După declararea independenței în august 1991, Republica Moldova și România au creat și dezvoltat, în general, cam aceleași instituții și timp de economie. Orientarea Basarabiei, cu toate greutățile, este pro-occidentală, ceea ce îi va permite într-un viitor previzibil să se unească din nou cu Patria-Mamă. Iar faptul că România face parte dintr-o alianță militară trans-atlantică și din Uniunii Europeană va fi o garanție a consolidării și  apărării Unirii.

Într-un gest profetic, în Ierusalim, la numai un kilometru de Mormântul Domnului, călugării de la Așezământul Românesc din Țara Sfântă ne-au luat-o înainte. Pe peretele central al cancelariei Așezământului au pictat, ca o icoană, harta României Mari, cu granițele înconjurate de tricolor. Maica Domnului și Pruncul din brațe țin fiecare în câte o mână tricolorul românesc, iar Tronul Împărătesc e sprijină pe Carpați și pe Dunăre, din care izvorăște prima strofă din poezia „Ce-și doresc eu ție, dulce Românie”.

Peste o vreme, reunificarea Țării într-una singură se va împlini, fără tăgadă. Iar potrivnicilor unirii le răspundem cu două versuriale lui Mihai Beniuc:

În zădar vă zbateți și asudă
Fruntea voastră galbenă ca ceară,
Nu puteți, degeaba-i orice trudă,
Să legați cu lanțuri primăvara.

Consilier juridic al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria

cpt. (r) Ioan IONIȚĂ

Astăzi, 27 aprilie, a avut loc ceremonialul militar și religios de comemorare a veteranilor de război la monumentul Eroilor Patriei din fața Universității Naționale de Apărare „Carol I” din București.

La ceremonial au luat parte domnul Mihai Fifor, ministrul apărării naționale însoțit de o delegație a Ministerului Apărării, veterani de război supraviețuitori, reprezentanți ai categoriilor de armă din Armata României, atașați militari acreditați la București și reprezentanți ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Slujba de pomenire a veteranilor de război a fost oficiată de un sobor de preoți militari din Garnizoana București.

Au fost depuse coroane de flori din partea Guvernului, a Ministerului Apărării Naționale, a Asociației Veteranilor de Război, a Veteranilor de război din Republica Turcia, și a diplomaților militari acreditați la București.

Glorie eternă eroilor veterani de război!

La Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand” din București, a avut loc astăzi, 14 martie 2018, manifestarea științifică și culturală „CENTENARUL UNIRII – REFLECȚII CULTURALE”. În spațiul generos al pavilionului care adăpostește Colecția de Arme și Uniforme Militare, au avut loc vernisarea Expoziției „RĂZBOIUL REÎNTREGIRII PRIN EXPRIMĂRI ARTISTICE”, a IV-a ediție a decernării Premiilor „DRAGALINA” pe anul 2017 de către Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” și lansarea numărului 55/2017 a revistei „România Eroică” a aceleiași asociații.

Expoziția „RĂZBOIUL REÎNTREGIRII PRIN EXPRIMĂRI ARTISTICE” este compusă din fotoexpoziția de epocă „Bârladul – capitală militară, 1916-1917” organizată de Cercul Militar din Bârlad și „Secvențe ale războiului reîntregirii reflectate în artă” – o etalare a unor lucrări plastice din colecțiile Muzeului Militar Național.

col. Petre Neață, directorul muzeului

În deschiderea manifestării, directorul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand”, colonelul Petre Neață a adresat un bun venit organizatorilor și participanților la manifestare, arătând importanța acestor acțiuni de cinstire a eroilor Patriei. A urmat doamna Valeria Bălescu, muzeograf al Muzeului Militar Național și membră a Biroului Executiv Central al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” care a prezentat expoziția de fotografie a Cercului Militar din Bârlad și lucrările plastice din colecția muzeului.

Domnul Eduard Lucian Ursu, directorul Cercului Militar din Bârlad, a prezentat în cuvântul său date mai puțin cunoscute despre perioada 1916-1917 când Bârladul a devenit pentru scurt timp capitala militară a României. Regele Ferdinand, comandanți militari, ostași, înalți reprezentanți ai aliaților din acea vreme au fost imortalizați în fotografii de epocă în urbea moldavă devenită centrul de conducere a armatei române.

general mr. (r) Visarion Neagoe

A urmat cel mai așteptat eveniment al zilei, decernarea Premiilor „Dragalina”, deschis prin cuvântarea generalului maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe, președintele juriului și al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, care a urat bun venit participanților și a evocat importanța Premiilor „Dragalina” pentru recunoașterea celor mai bune lucrări științifice dedicate păstrării memoriei eroilor români care s-au jertfit în războaie pentru Patrie.

profesor universitar dr. Ioan Scurtu

Juriul a acordat Marele Premiu lucrării Virgil Alexandru Dragalina, în valoare de 1000 de dolari SUA lucrării „De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănțeni în campania 1916-1919”, scrisă de colonelul în rezervă Remus Macovei, președintele Filialei Constanța a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Cuvântul de prezentare a lucrării a aparținut domnului profesor universitar doctor Ioan Scurtu, care a ținut o adevărată lecție de istorie celor prezenți.

colonel (r) Remus Macovei

Lucrările  „Bătălia de la Mărășești, 24 iulie/6 august-21 august/3 septembrie 1917” – autori Dumitru Preda și Nicolae Ciobanu, și  „Note de război. 1916 în primul val” de Ioan Marinescu și Irina Nelson au fost prezentate de colonelul (r) doctor în istorie Petre Otu și colonelul doctor în istorie Florin Șperlea, redactorul șef al „Observatorului Militar”.

Au fost prezenți membri ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, un grup de elevi membri ai Cercului „Cultul Eroilor” de la Colegiul Național Viilor conduși de președinta Cercului, doamna Lucreția Nechifor, un numeros public.

membri Cercului Cultul Eroilor conduși de doamna Lucreția Nechifor

muzeograf Valeria Bălescu

Miercuri, 14 martie 2018, ora 11.00, va avea loc la Muzeul Național Militar din București festivitatea de decernare a Premiilor DRAGALINA ale Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” pe anul 2017. Manifestarea, aflată la a IV-a ediție, răsplătește anual cele mai bune lucrări literare din domeniul cinstirii eroilor români căzuți pe câmpurile de luptă și evenimente din istoria militară a poporului român.

Anul acesta, membrii juriului Premiilor DRAGALINA au decis să acorde Marele Premiu Virgil Alexandru Dragalina, în valoare de 1000 de dolari SUA lucrării „De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănțeni în campania 1916-1919”, scrisă de colonelul în rezervă Remus Macovei, Editura Next Book, 2017, Constanța.

Premiul special al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” în valoare de 500 de dolari a fost acordat lucrărilor „Bătălia de la Mărășești, 24 iulie/6 august-21 august/3 septembrie 1917” – autori Dumitru Preda și Nicolae Ciobanu, Editura militară, București, 2017 și „Note de război. 1916 în primul val” de Ioan Marinescu și Irina Nelson, Editura Junimea, Iași.

Cele două premii în valoare de 1500 dolari SUA au fost acordate prin contribuția financiară a familiei dr. Valentin și Opritsa Popa Dragalina, din Elk Grove, Statele unite ale Americii și a familiei dr. Cornel și Nina Dumitriu din New York. Conducerea Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” le mulțumește încă o dată pentru generozitatea cu care au răspuns acestei acțiuni culturale.

La această ediție, juriul a fost alcătuit din prof.univ.dr. Ioan Scurtu, prof.univ.dr. Visarion Neagoe, prof.univ.dr. Ioan Otu, lector univ. dr. Florin Șperlea și generalul de brigadă (r) Grigore Buciu.

(partea a II-a)

UNIREA PRINCIPATELOR A ÎNCEPUT LA IAȘI

Unul dintre dezideratele partidei naţionale din Moldova, publicate de Mihail Kogălniceanu în august 1848, la Cernăuţi (Bucovina), era Unirea Principatelor.

În timpul domniilor lui Barbu Ştirbei, în Ţara Românească, şi Grigore Alexandru Ghica, în Moldova, ideea unirii a pătruns adânc în spiritele românilor, pe care domnitorii o susţineau. Astfel, Barbu Ştirbei, într-un memoriu din 1855, trimis marelui vizir, spunea: „Pentru a fi… interpretul credincios al opiniei publice, trebuie să adăugăm că dorinţele unanime ale valaho-moldovenilor cheamă la unirea celor două principate sub un singur cap, chiar dacă acesta ar trebui să fie luat de la una din familiile princiare din străinătate, ceea ce ar cruţa cu adevărat o ţară ce a suferit de încercările alegerilor şi prefacerilor”.                                                                                                              

”Hora Unirii la Iași” – Theodor Aman

Într-un memoriu trimis Conferinţei de pace de la Paris, la sfârşitul războiul Crimeii (1856), Grigore Alexandru Ghica cerea, de asemenea, în chip hotărât, unirea Principatelor Române. Mulţumindu-i pentru acest gest, divanul Moldovei declara: „Măria-ta ai pregătit calea către mântuirea ţării noastre, căci ai sprijinit şi ai pledat înaintea areopagului european întrunirea Principatelor, principiu de mărire, de glorie şi de temeinică aşezare a acestei ţări”.

MARILE PUTERI EUROPENE CER O UNIUNE MAI MULT FORMALĂ

Congresul de pace de la Paris – 1856

          Noile divanuri ad-hoc, din Principatele Române, alese în octombrie 1857, după înţelegerile de la Osborne dintre împăratul francez Napoleon al III-lea şi regina Victoria a Angliei, cereau Porţii Otomane şi Puterilor garante:

• respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 şi 1634;
• unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele România;
• prinţ străin, cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării noastre;
• neutralitatea Principatelor;
• putere legiuitoare încredinţată unei Obşteşti Adunări, în care să fie reprezentate toate interesele naţiei.

Prin Convenţia prevăzută de Tratatul Încheiat la Paris, în ziua de 7/19 august 1858, s-au hotărât următoarele:

• Muntenia şi Moldova vor purta numele de Principatele Unite;
• la Focşani va exista o Comisie Centrală care va pregăti legile;
• tot la Focşani va exista o Curte de Casaţie comună şi armatele vor primi o organizare identică spre a forma, la nevoie, una singură;
• fiecare ţară va avea domnul său, care va cârmui şi administra cu ajutorul miniştrilor şi va exista o adunare legislativă.

În acest fel, Convenţia devenea noua Constituţie a Principatelor Muntenia şi Moldova.

Conform noii Constituţii, moldovenii au ales ca domn al Moldovei, la 5/17 ianuarie 1859, pe colonelul Alexandru-Ioan Cuza.

BUCUREȘTENII HOTĂRĂSC O UNIRE ADEVĂRATĂ A MUNTENIEI CU MOLDOVA

DUBLA ALEGERE A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA LA BUCUREȘTI

În Muntenia se vorbea la început de Gheorghe Bibescu şi de Barbu Ştirbei, foşti domnitori. Învingând elementele conservatoare, reprezentanţii partidei naţionale au reuşit să aleagă ca domn, la 24 ianuarie / 5 februarie 1859, tot pe colonelul Alexandru-Ioan Cuza. Un ziarist al epocii, George Valentineanu, scria: „Tot Bucureştiul era în picioare, de la Filaret şi Dealul Mitropoliei până la Băneasa, mişcat de această veste salvatoare şi strigând din rărunchii inimii: Trăiască Unirea! Trăiască Cuza Vodă! Trăiască Roşii şi Albii! Trăiască boierii şi poporul! Bucuria era în culme. Toţi îşi deteră mâna şi se sărutară ca nişte fraţi. Nu mai erau resimţite sentimente separatiste, nu mai erau partide (…). Lacrimi de bucurie ieşeau din ochii tuturor”.

A fost unul din rarele momente de concordie naţională pe care le-au trăit românii în istoria lor.

Prin dubla alegere a lui Alexandru-Ioan Cuza, care a provocat o mare însufleţire în Moldova, Muntenia şi Transilvania, înaintaşii noştri au ştiut să împace textul Convenţiei de la Paris (din 7/19 august 1858), cu dorinţa ţării întregi. Astfel, lupta pentru unire a înregistrat un succes răsunător, dubla alegere însemnând începutul procesului de construire, pe baze moderne, a statului naţional român.

Proclamarea Unirii – De Theodor Aman  (București, 24 ianuarie 1859)

Referindu-se la atmosfera în care s-a votat Unirea Principatelor Române, H. Churchil, consulul britanic de la Iaşi, nota, la 6 februarie 1859: „Alegerea lui Cuza în Ţara Românească a creat un mare entuziasm aici. Se consideră că s-a efectuat un mare pas spre Unirea care va fi înfăptuită, dacă nu i se vor opune măsuri puternice. În jurnalele din Moldova s-a declarat clar că dacă Poarta va îndrăzni să refuze investitura, românii îi vor respinge autoritatea şi, de la primul până la ultimul, îşi vor apăra drepturile până la capăt”.

Evenimentul a avut ecou şi peste hotare, stârnind comentarii elogioase în Franţa, Marea Britanie, statele italiene ş.a. Cunoscutul revoluţionar maghiar Ludwig Kossuth scria că „un astfel de spirit e necesar ca un popor să întemeieze o patrie, dacă a pierdut-o, să şi-o recâştige”.

8 februarie 1859 – Al. Ioan Cuza este întâmpinat de bucureșteni pe Podul Mogoșoaiei

       Sugestivă pentru entuziasmul populaţiei româneşti de pretutindeni, după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, este telegrama trimisă domnului de locuitorii judeţului Fălciu: „Fapta pe care Măria-Voastră aţi isprăvit, slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită… este atât de mare cât nu o poate scrie niminia. Dumnezeul părinţilor noştri păstreze zilele Măriei Tale ferice. Îl rugăm să ia din zilele noastre şi a copiilor noştri şi să adaoge la ale Măriei Tale, să ne pui la cale până la sfârşit. Rugămu-te, dă-ne voie ca de acum înainte să te numim Părintele cel bine Voitor şi slobozitorul neamului ţărănesc”.

8 februarie 1859, București – Cortegiul Domnului Unirii trece prin poarta Mitropoliei

În anii domniei sale (1859-1866), Alexandru-Ioan Cuza a reuşit să desăvârşească Unirea Principatelor şi să dea noului stat, România, o organizare modernă. Rămânea generaţiilor viitoare să acţioneze pentru înfăptuirea Marii Uniri din anul 1918.

Primirea fastuoasă a lui Domnitorului Al. Ioan Cuza la Palatul Domnesc din București