În fiecare an, la 15 ianuarie este marcată Ziua Culturii Naţionale, data fiind aleasă în semn de omagiu faţă de poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889). Camera Deputaţilor a adoptat, la 16 noiembrie 2010, și președintele României a semnat, la 6 decembrie 2010, Decretul pentru promulgarea Legii nr. 238 din 7 decembrie 2010 privind declararea zilei de 15 ianuarie – Ziua Culturii Naţionale.
Ziua Culturii Naţionale este marcată şi în alte ţări europene, cu acest prilej fiind omagiaţi oameni de cultură remarcabili, reprezentativi pentru fiecare stat în parte. Astfel, în Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes. Şi autorităţile din Republica Moldova au hotărât ca ziua de naştere a lui Mihai Eminescu să devină Ziua Culturii Naţionale.
Cu ocazia comemorării a 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu și aniversării Zilei Culturii Naționale a României, la 15 ianuarie 2020, fililalele din întreaga țară ale Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria” au organizat și participat la numeroase manifestări dedicate evenimentului: simpozioane, comunicări științifice, expoziții, spectacole de poezie, proză și muzică.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, considerat de criticii literari drept cel mai important poet din literatura română. Opera sa poetică a fost influenţată de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, dar şi de teoriile semnate de Arthur Schopenhauer, de Immanuel Kant ori de Hegel. Este considerat de către cititorii români drept cel mai important poet al literaturii române.
A fost membru activ în societatea ”Junimea” şi a lucrat ca redactor la ziarul „Timpul”. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena, apoi la Berlin. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu – reunite în 46 de volume ce cuprind aproximativ 14.000 de file – au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902. Eminescu a murit la 15 iunie 1889, la doar 39 de ani, la Bucureşti, iar în 17 iunie a fost înmormântat la cimitirul Bellu. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române/
NOTE BIOGRAFICE:
Data și locul nașterii oficial acceptate: 15 ianuarie 1850, în Botoșani. Eminovici Mihai era al șaptelea din cei unsprezece copii ai micului boier Eminovici Gheorghe și ai Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu.
DEBUTUL LITERAR: 1866, în revista ”Familia” a lui Iosif Vulcan, cel care l-a convins să-si schimne numele în Eminescu, nume sub care a trăit și creat în literatură și jurnalism.
VIAȚA:
1866-1869: a călătorit în Transilvania și a cunoscut realitatea românească;
1867: s-a angajat ca sufleur și copist în trupa lui Iorgu Caragiale, ulterior trecând la Teatrul Național București, unde l-a cunoscut pe I.L. Caragiale. A publicat proză, poezie și a realizat traduceri;
1869-1872: a colaborat la publicația ”Convorbiri literare” și a fost student ”auditor extraordinar” la Viena, la facultățile de filosofie și drept, perioadă în care i-a cunoscut pe Ioan Slavici și Veronica Micle;
1872-1874: a fost student ”extraordinar” la filosofie la Berlin, cu o bursă acordată de cenaclul ”Junimea”, fără a se prezenta la examene;
1874: este numit director la Biblioteca Centrală din Iași și predă logică la Institutul Academic;
1875: rămas fără slujbă, s-a angajat corector și redactor al părții neoficiale de la ”Curierul de Iași”, relizând diferite rubrici, fără semnătură. Concomintent a participat la ședințele ”Junimii”, unde l-a introdus pe Ion Creangă și s-a îndrăgostit de Veronica Micle;
1877-1880: activează ca jurnalist în cadrul publicației ”Timpul” din București, devenind redactor- șef al ziarului. Publică marile poeme ” Luceafărul ” și ”Scrisorile”. În 1879, Veronica Micle sosește in București, iar cei doi își fac planuri de căsătorie (după moarte lui Ștefan Micle), planuri la care Eminescu a renunțat în anul 1880;
1883-1884: este internat în spital cu diagnosticul ”manie acută”. Potrivit mai multor specialiști, Eminescu suferea de ”psihoză maniaco-depresivă”. Ulterior a fost internat la un sanatoriu din Viena. În 1884 a fost internat la spitalul ”Sfântul Spridon” din Iași;
MOARTEA: Eminescu a murit la data de 15 iunie 1889, la sanatoriul Șuțu din București.
1948: ales, post–mortem, membru al Academiei Române.
OPERA: vastă și impresionantă, cuprinzând poezie, piese de teatru, încercări beletristice, jurnalism și traduceri din limbi străine. Opera poetică romantică a fost influențată de sistemele filosofice ale vremii, de filosofia antică și de teoriile filosofice ale lui Schopnehauer și Kant.
INEDIT:
- ”Luceafărul” este considerat cel mai lung poem de dragoste, conform ”World Records Academy”;
- din 2019, opera lui Mihai Eminescu a devenit aplicație pentru telefonul mobil, cu sprijinul Academiei Române;
- îi plăcea să joace fotbal (conform lui Teodor V. Ștefanelli, coleg de liceu al lui Eminescu, ”Amintiri despre Eminescu”);
- nu-i plăcea matematica (Academician George Călinescu, ”Viața lui Eminescu”);
- obișnuia să prindă șerpi, cu care și speria tatăl;
- a cunoscut sărăcia, fiind nevoit să-i ceară bani de transport lui Ioan Slavici pentru a veni la București să lucreze la publicația ”Timpul”;
- ”Pe lângă plopii fără soț” a fost inspirată din realitatea de pe strada Cleopatrei Lecca Poenaru, de care era îndrăgostit;
- după moarte, au fost găsite două poezii în buzunarul hainei sale;
- în anul 2000, asteroidul 9495 a fost denumit asteroidul Mihai Eminescu.
”A FI PATRIOT NU ESTE UN MERIT, ESTE O DATORIE SFÂNTĂ”
Biroul Executiv Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”