Duminică, 24 ianuarie 2021, sărbătorim împlinirea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova și Țara Românească, cunoscută ca Mica Unire.

După mulți ani de ”piedici” impuse de marile puteri europene ale momentului, cu precădere Imperiul Otoman și Rusia Țaristă, Unirea a devenit realitate, într-un context favorabil, prin acțiunile pregătite și hotărâte ale elitei românești, bazate pe valorile şi idealurilie naționale ale poporului.

Prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească s-a format statul unitar care a adoptat numele de România, cu Capitala la Bucureşti, cu o singură Adunare, un singur Guvern și un singur Domn.

Colonelul Alexandru Ioan CUZA a fost ales domnitor succesiv: la 5 ianuarie 1859, în Moldova şi la 24 ianuarie 1859, într-o ședință secretă a Adunării Elective, la hotelul Concordia din Bucuresti, în Ţara Românească. Domnia scurtă a lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), a fost o perioada de maximă dezvoltare a tânărului stat, iar prin reformele sale (agrară, fiscală, electorală, a învățîmântului, justitției, organizarea Armatei Naționale Moderne, ) a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Unirea Principatelor a constituit primul pas – nașterea – al procesului ireversibil de realizare a statului național unitar român, a  constituit fundamentul realizării României Mari de la 1 decembrie 1918 – desăvârșirea – și a confirmat cursul spre modernitate a țării.

În fiecare an, la sărbătoarea națională din data de 24 ianuarie, românii, oriunde s-ar afla, cântă și se prind în ”Hora Unirii” – simbol al marii sărbători a unirii -, dar în 2021, din cauza restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19, manifestările dedicate aniversării a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române se vor desfăşura într-un cadru restrâns și nu se va dansa tradiționala „Horă a Unirii”.

În aceste condiții, românii de pretutindeni vor sărbători și se vor bucura de Mica Unire cântând/recitând Hora Unirii – imn național ce marchează Unirea Principatelor Române și dubla alegere ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, atât în Moldova, cât și în Țara Românească, la 1859.

 Hora Uniri

      versuri- Vasile Alecsandri , muzica – Alexandru Flechtenmacher.

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inimă română,

Să-nvârtim hora frăţiei

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară duşmănia-n ţară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vină să te prinzi cu mine

Şi la viaţă cu unire,

Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi şi la durere.

Unde-s doi, puterea creşte

Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură şi de-o seamă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.

Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,

În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare

Într-o zi de sărbătoare

Hora noastră cea frăţească

Pe câmpia românească!

Cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române–24 Ianuarie 2021, noi, membrii Biroului Executiv Central al Asociației Naționale Cultul Eorilor ”Regina Maria” ne exprimăm respectul, prețuirea și recunoștința pentru națiunea și elita românească, faptuitori ai Micii Uniri și urăm tuturor românilor sănătate, solidaritate, speranță, încredere, curaj și viață lungă!

 LA MULȚI ANI, ROMÂNIA UNITĂ!,

LA MULȚI ANI, SĂNĂTATE, SOLIDARITATE ȘI BUCURII TUTUROR ROMÂNILOR!

              NEAMUL ESTE ETERN PRIN CULTUL EROILOR!

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EORILOR ”REGINA MARIA”

Sub un soare palid ne-am strâns în ziua de 15 ianuarie 2021 în faţa Ateneului Român, la picioarele imaginii în bronz a lui Mihai Eminescu. Să ne plecăm capetele în faţa lui, să-l omagiem cu o floare şi cuvânte potrivite pe poetul cel mai mare şi mai reprezentativ al românilor, ultimul mare romantic european al poeziei universale.

Iniţiativa şi organizarea evenimentului au fost ale Filialei Bucureşti a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”, în strânsă unitate cu Cercul Cultul Eroilor din Colegiul Economic “Viilor”, condus de inimoasa Lucreţia Nechifor, pe numele ei de poetă Sara Dejar.

Scriitori, poeţi, profesori, ofiţeri în rezervă, elevi şi muzicieni s-au reunit în Ziua Culturii Române, pentru a-şi aminti unii altora de întâiul stătător al limbii şi poeziei româneşti. S-au ţinut discursuri, s-au recitat poezii într-o atmosferă de bucurie calmă.

Au vorbit Sara Dejar, Eveline Croitoru – poetă, membră a Uniunii Scriitorilor, I. Maxim- muzician, flautist la Filarmonica „George Enescu”, Mihai Grigoriu – scriitor, preşedintele Salonului Naţional Eminescu, ce se organizează anual în Sala Brâncuşi a Palatului Parlamentului, Marin Crucianu – profesor, muzician, Ecaterina Mihai – pictoriţă, membră a UAP.

Au mai fost prezenţi: Petre Ignătescu – multiplu campion internaţional la canoe, V. Lăcătuşu – de la revista „România Mare”, E. Gurău – de la ARPIA, domnul Baba – preşedintele Asociaţiei Pensionarilor din sectorul 3, colonel (r) Geo Stroe – preşedintele Academiei Dacica ş.a.

Câţiva elevi au recitat poezii din Eminescu, colonelul (r) Eugen Lazăr – vicepreşedintele Filialei Bucureşti a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”- a citit o poezie despre Eminescu. Actriţa Doina Ghiţescu, sosită cu un grup de la Cimitirul Belu, unde au luat parte la ceremonia de la mormântul poetului, a făcut prezentările, în stilul ei volubil, regal. Apoi a recitat o poezie a lui Eminescu şi alta a lui Marin Sorescu, despre ţara asta cu tot ce este în ea şi poartă numele Eminescu. Excelent!

Respectând regulile separaţiei impuse de vremile actuale, am vorbit, am recitat, ne-am bucurat împreună, de după măşti şi dinaintea unor măşti, noi, grupul de fideli ai credinţei în eroii neamului şi în marile lui spirite, pe care alţii se străduiesc să le minimalizeze.

Grigore Buciu, vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, a recitat poemul Rugă la Eminescu, creaţie proprie, pe care îl redăm în continuare.

Rugă la Eminescu, 15 ianuarie 2021

Treceri prin codri de aramă spre pădurea de argint,

La izvoarele ascunse de suspinele de sară,

Între păsări somnoroase numele să ţi-l alint,

Să-ţi simt umbra de zăpadă pogorâtă peste ţară!

Tu, coborâtor din nordul îngheţat în pur,

Ce-ai măsurat cu pasul, către  sud, limba română,

Apleacă-te şi peste noi o clipă, te conjur,

Când treci pe cer, ţinând luceafărul în mână!

Că de la Nistru pân’ la Tisa şi mai mult

S-a pustiit tot locul şi din măreţii munţi,

Pădurea veşniciei se tot taie, eu pot doar să ascult

Cum se prăvale dealul de sub casă şi părinţi!

Trimite o scrisoare a întoarcerii acasă

Celor plecaţi în lume după mai bine şi câştig,

Că e crescută iarba peste garduri şi-i de coasă,

În curtea părăsită, unde şi vara-i frig.

Mihaiule, stăpân al limbii ce poate doini,

Îndură-te de pruncii noştri-n case-nchişi,

Ce însinguraţi crescând nu vor mai şti vorbi,

Nici mai întâlni iubirea în parcul cu plopii ucişi!

General de brigadă (rtr) Grigore BUCIU

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA ”

La sfârşitul anului trecut, Banca Naţională a României a lansat, în circuitul numismatic, o monedă din aur dedicată împlinirii a 160 de ani de la naşterea generalului Ioan DRAGALINA.

Aversul monedei redă Monumentul lui Ioan DRAGALINA, de la Caransebeș, inscripția ROMANIA, valoarea nominală „100 LEI”, stema României, precum și anul de emisiune: 2020.

Pe reversul monedei se află portretul şi inscripţia numelui, în arc de cerc – IOAN DRAGALINA. Pe portret, în partea de jos, sunt înscrişi anii între care a trăit eroul: 1860 – 1916.

Tirajul pentru moneda din aur este de 500 de piese.

Preţul de vânzare pentru moneda din aur este de 2.300,00 lei, exclusiv TVA, inclusive broșura de prezentare.

Monedele din aur cu tema  160 de ani de la nașterea generalului Ioan Dragalina au putere circulatorie pe teritoriul României.

Generalul Ioan DRAGALINA s-a născut la 16 decembrie 1860, la Caransebeş, pe atunci în Imperiul Austriac. Rănit în luptele de pe Valea Jiului, în Primul Război Mondial, a fost transportat, din ordinal regelui Ferdinand, la Bucureşti, la spitalul instalat în Palatul Regal. Pe patul de spital, regele Ferdinand îi confer Ordinul “Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincţie militară de război.

A murit în seara zilei de 24 octombrie/9 noiembrie 1916.

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA

Ieri, 15 ianuarie 2021, membri ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” au fost în curte la Eminescu şi au pus o floare la statuie. Curtea era goală.

Ici-colo, câte un curios se oprea din drum.

A fost Ziua lui Eminescu!

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”

Este iarăşi ianuarie, într-o iarnă a ploii. Dacă ne-a mai rămas puţin noroc pe undeva, după atâta pandemie şi nulitate politică, poate va ninge binecuvântat peste mormântul lui Mihai Eminescu. Ar fi singurul omagiu cinstit şi profund adus celui mai mare dintre noi. El e cel dintâi care a străbătut pe jos limba română, ca să-şi cunoască patria.

Şi patria lui era limba română, cum s-a mai spus, şi era patria părinţilor şi strămoşilor noştri, care ştiindu-se aparţinători au făcut unirea sub Ioan Alexandru I, independenţa şi regatul sub Carol I şi, mai presus de toate, unirea cea mare pe malurile unei mări de sânge şi jale românească, sub Ferdinand I.

Domnii care au urmat după ei au fost de-al doilea şi mai mult am pierdut, ba o Basarabie, ba o Bucovină, ba o felie din Ardeal, ba poporul însuşi, cel care ara şi semăna şi în urma lui se năştea veşnicia la sat. A rămas doar rezistenţa în singurătate sub presiunea globalismelor dogmatice şi rugăciunea pe ascuns. Rugăciunea lui Eminescu.

Şi a zis spiritul lui Mihai că neamul acesta şi ţara cât este se vor ridica din genunchi şi o vor duce mai bine după ce poporul va învăţa să-şi aleagă conducătorii. E un proces lung, o învăţătură anevoioasă, pe care îl parcurgem în adidaşi şi 44% din speranţa noastră abia de ştie să citească, dar fără semne diacritice, abia de socoteşte fără tabla înmulţirii.

Deasupra Ţării Româneşti mai licăreşte Luceafărul, trimiţând raze peste grădina Maicii Domnului. Dar cine se uită? Până să i se descifreze mesajele se găseşte întotdeauna cineva, un paj, un copil de casă care se însoară cu fata împăratului şi ne conduce făcându-şi vânt cu evantaiul din multele diplome care-i atestă nimicul.

Eminescu stă cu steaua dimineţii în mână şi trimite acasă Scrisoarea a III-a. Dar cine s-o citească? Manualele şcolare sunt atât de strâmte că n-a mai încăput în ele. Noi suntem „hashtagi” şi rezistăm în faţa acestei influenţe! Să o scurteze şi el la două-trei propoziţii şi alea scurtate desigur şi s-o pună pe net.

Noi stăm cu capetele plecate, nu ne uităm după stele. Aici şi pretutindeni!

Nici nu umblăm pe străzi, numărând plopii. Oricum, ne ies mereu cu soţ, din cauza măştilor.

Doamne, ce blasfemie! Să-l reciţi pe Eminescu astupat la gură cu o mască rău mirositoare! Să te asculte alte măşti în care să-ţi curgă doar nasul şi nicio lacrimă pe obraz!

Mergem la Eminescu, de Ziua naţională a limbii române, să-i mângâiem ţărâna care înveleşte somnul. Punem o floare la picioarele statuii de bronz care priveşte apusul nostru continuu. Dar nu vom auzi viorile cântând la picioarele voievozilor în Ateneul Român. Acum şi voievozii muţi dorm în picioare, picotind peste scaunele goale.

De ziua aceasta, acum câţiva ani, am văzut la statuie un om sărman, al străzii, cu cizme mari de cauciuc, punând o floare. O floare lângă nicio jerbă, lângă nicio coroniţă oficială.

Anul trecut, la 170 de ani, a fost altfel. A fost preşedintele în piaţa goală, seara, pe întuneric, aşa cum se cuvine, cu o coroană de flori, iar eu şi o doamnă din Ardeal aşteptam, la distanţă, cu florile noastre…

Bronzul vibra. Ce-ţi doresc eu, dulce Românie, într-o ceremonie scurtă. Apoi, locul gol s-a umplut de alte versuri. „De la Nistru pân’ la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a / A trăi nu se mai poate / De-atâta străinătate”./

Suntem întorşi acum în iarna tristeţii noastre, din cel mai trist an. La patriarhie liturghiile se ţin cu masca pe figură în faţa unui Dumnezeu singur. Hăţurile măştilor nu ne lasă să-l întâlnim în casa lui. Poate îl vom vedea pe afară. Dârdâind de frig în blocurile lui Ceauşescu ca pe vremea lui, aşteptăm primăvara privind cu mânie. Somnoroase păsărele! Pe la geamuri se adună.

Noapte bună!

General de brigadă (rtr) Grigore BUCIU

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”

”Noi toți, și împăratul, și soldatul, și bogatul, și săracul – așa cum predică preoțimea în bisericile noastre ortodoxe – nu avem dreptul să-i uitam pe cei care nu s-au mai putut ridica din moarte și să se întoarcă acasa! Să nu uităm că, prin jertfele lor, ai întregit această țară și ne-au lăsat-o moștenire nouă și urmașilor noștri, ca loc al întoarcerii fără de sfârșit.

Mulțumin Ministerului Apărării Naționale pentru sprijinul acordat în editarea acestei monografii.”

Lectură plăcută!

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”.

Acest număr este dedicat memorialisticii de război inedite.

Pentru prima dată sunt aduse la lumina tiparului manuscrise recuperate din diferite surse, cele mai multe fiind familiile autorilor.

Istoricul Petre OTU prezintă un fragment din “memoriile-fluviu” ale lui Alexandru SOCEC, generalul căruia, la 8 februarie 1917, în faţa trupelor proprii adunate în dealul Copoului din Iaşi, îi erau smulşi epoleţii de pe umăr şi i se rupea sabia – gest de umilinţă supremă pentru un general – fiind acuzat de părăsirea postului de luptă… Din memoriile care acoperă o perioadă de mai bine de o jumătate de secol (1874-1928) şi care sunt păstrate la Biblioteca Academiei Române, am ales însemnările anului 1914, anul declanşării Primului Război Mondial.

Mărturii interesante, deseori dramatice, de pe front au lăsat soldaţii Nicolae DELEANU, Vasile NĂSTASE, subofiţerul Emanoil GEORGESCU, căpitanul de rezervă Teodor CASTRIŞANU, maiorul Ion NICULESCU şi generalul Ioan SPIREA.

La rubrica “Invitatul revistei”, profesorul şi medicul Cornel DUMITRIU, din Statele Unite ale Americii, aduce în atenţia cititorilor o temă mai puţin cunoscută şi rar dezbătută în publicaţiile eromâneşti: euhemerizarea şi deificarea printheosis, un proces, un drum şi un pelerinaj între poarta lumii şi altarul sacralităţii.

“Spaţiul mitic şi spaţiul mitologic – afirmă profesorul DUMITRIU – nu au nimic ocult sau lugubru; spaţiul mioritic este abilitatea noastră fundamentală de a transcende dincolo de “persona”, de sine însăşi, pentru a întâlni acolo, afară, o altă realitate, nu mai puţin “reală”, ci o realitate percepută sau experimentată de fiinţa întreagă, “Dasein”, o calitate a spiritului, şi deşi procesul prin care transcendem este zis să fie metafizic, revelaţia de dincolo este parte epistemologică, este cunoaştere”…

Lectură plăcută (pagina ROMANIA EROICA Romania eroica 2 – 2020!

BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”