Tableta de ianuarie (2021)
Generalul BROȘTEANU în 1918
APĂRAREA BASARABIEI
În ianuarie 1918, situaţia României era deosebit de critică. Victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au adus mai mult un beneficiu de imagine, decât vreun avantaj politic şi strategic pentru România. E adevărat că se stabilizase frontul în sudul Moldovei, dar ţara rămăsese să se apere singură de jur-împrejur, deoarece armata ţaristă, în degringolada revoluţiei bolşevice, trădase. Trupele lor plecau de pe front, începând chiar cu linia de luptă de la Mărăşeşti, lăsând un gol imens în frontul de apărare, mai cu seamă că în cele din urmă germanii ocupaseră Kievul şi se intenţiona joncţiunea cu Mackensen şi înaintarea prin Rusia.
În retragere, soldaţii ruşi, care îşi degradaseră comandanţii şi cărora oricum nu le mai ascultau ordinele, socotindu-se dezlegaţi de jurământ, odată ce însuşi ţarul dispăruse, se comportau în drumul lor ca nişte jefuitori. Atât în Moldova, până la Prut, cât mai ales dincolo, în Basarabia.
După declararea, la Chişinău, de către Sfatul Ţării, condus de intelectualul Ion Inculeţ – conferenţiar la universitatea din Petrograd, a Republicii Democratice Federative Moldoveneşti, debandada retragerii soldaţilor ruşi bolşevizaţi s-a amplificat. Ucraina îşi afirmase pretenţiile ei asupra Basarabiei, respinse însă de Kerenski, ceea ce nu a împiedicat bandele de ucraineni să treacă Nistrul şi să atace tânărul stat. Mai mult, Moscova trimisese de la Odesa o grupare de anarhişti, condusă de anarhistul Roşal, cu misiunea de a dizolva statul autonom de la Chişinău, de a trece la Iaşi, unde fusese spartă gruparea militară de la Socola, ce dorea să bombardeze Iaşul.
Prin arestarea capilor oştirii române, a comandantului armatei ruse, generalul Scerbacev, a regelui, a prim-ministrului etc., România urma a fi obligată la bolşevizare şi integrare în statul sovietic, cu Basarabia, cu tot. Planul şi misiunea au fost dejucate.
În acest climat tensionat şi instabil, în 8 decembrie 1917, Sfatul Ţării cere ajutor guvernului român să trimită trupe pentru a apăra avuţia oamenilor şi tânărul stat moldovean. ` Acesta întârzia din cauza complicaţiilor de tot felul. La 5 ianuarie 1918, bolşevicii ocupă Chişinăul, încearcă să distrugă Sfatul Ţăriişi instalează acolo un ştab al armatei bolşevice, după ce ocupaseră mare parte din Basarabia „burjuilor”. I.I.C. Brătianu, la o nouă solicitare disperată a facţiunii moldoveneşti (70%) din Sfatul Ţării, hotărăşte să trimită în ajutorul fraţilor basarabeni Divizia a 11-a, comandată de generalul Ernest BROŞTEANU.
În ziua de 13 ianuarie 1918, această mare unitate românească intră în Chişinău, pe înserat, fiind primită cu mare entuziasm de populaţie.
O zi măreaţă, în care steagurile româneşti, drapelul de luptă al diviziei sunt văzute de oameni pentru prima dată după cel puţin o sută de ani.
Primit de Sfatul Ţării, bolşevicii fugiseră deja din Chişinău şi se retrăseseră spre Tighina, generalul Ernest BROŞTEANU a declarat că n-a venit, n-a fost trimis să se amestece în treburile politice ale ţării, să influenţeze Sfatul Ţării, ci să apere avuţia şi oamenii din Basarabia, să asigure liniştea necesară ca tânărul stat românesc să se poată organiza şi funcţiona cum doreşte.
De altfel, generalul Averescu emisese un manifest către populaţia din Basarabia, prin care se transmitrea un mesaj clar de prietenie şi ajutor necondiţionat. Armata română era prezentă acolo la cererea Sfatului Ţării, nu pentru a cuceri, ci pentru a asigura linişteaşi a apăra oamenii şi avutul lor de acţiunile bandelor bolşevice.
Sub scutul armatei române, prin trupele generalului Ernest BROŞTEANU, liderii politici de la Chişinău au putut să-şi continue acţiunile de organitare a statului şi de limpezire a drumului de urmat în viitor.
România şi-a asumat un mare risc acceptând să ofere acest ajutor fraţilor de peste Prut, dar a fost unul firesc asumat, care a şi avut consecinţele lui. Rusia sovietică i-a declarat război, a confiscat tezaurul României, nu a recunoscut niciodată decizia politică a basarabenilor de a se uni cu ţara mamă.
Dar riscul a meritat. Nu peste mult timp unirea avea să devină un fapt, Basarabia fiind prima care a început procesul de constituire a României Mari.
Generalul Ernest BROŞTEANU este unul din cei trei generali ai Primului Război Mondial – generalul Moşoiu, în Ardeal şi apoi prin Ungaria, generalul Zadic, în Bucovina – care au apărat cu arma în mână unirea şi în cele din urmă Europa de bolşevizarea programată la Moscova.
General de brigadă (rtr) Grigore BUCIU