Uimitoare este călătoria în care te poți identifica cu eroii. Modul în care poți privi, simți cu inima evenimentele, oamenii, scrierile vechilor noștri cărturari. O adevărată revărsare de viață, un real sprijin moral, o datorie îndeplinită în primul rând. Această chemare a realităților ne-a impulsionat să mergem pe urmele lor, fără a răstălmăci sau ignora adevăratele trăiri. Ele s-au petrecut, dar nu pot fi uitate vreodată. Acest efort al eroilor, e o adevărată scară ce se reazemă pe pământul țării și vrea să întreacă cerul.
Asociația Națională Cultul Eroilor ”Regina Maria”- Filiala Municipiului București a organizat această frumoasă călătorie, în perioada 31.07-01.08.2021, spre a ne aminti și cinsti faptele de eroism ale poporului nostru. Au fost prezentate în această excursie valorile naționale, rosturile, posibilitățile și limitele, spiritualitatea poporului nostru.
Am pornit la drum, oprindu-ne la Ploiești, la monumentul de la Cimitirul Militar Bolovani. Am fost întâmpinați de col. (r.) Constantin Chiper, președintele Asociației „Cultul Eroilor” – filiala Prahova, care ne-a amintit că noi, cei de astăzi, trebuie să ne ridicăm, prin faptele noastre, la înălțimea celor care s-au jertfit pentru țară, subliniind că tânăra generație trebuie să afle despre eroii neamului și sacrificiile lor, încă de pe băncile școlii. După intonarea Imnului Eroilor, elevii Cercului ”Cultul Eroilor” au depus o coroană de flori, omagiul și recunoștința veșnică pentru înaintașii noștri, pentru jertfa de sânge dată în marile bătălii pentru afirmarea şi dăinuirea ființeinaționale.
Am poposit, apoi, la Monumentul lui Aurel Vlaicu, de la Bănești. Ne-a întâmpinat acvila cu aripile deschise, îndreptată spre cucerirea Carpaților. În acest loc pe 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a prăbușit cu avionul ”Vlaicu-2”. Monumentul este cunoscut de toți cei care trec prin această zonă. Despre Eroul Aurel Vlaicu elevii știu prea puțin. Aurel Vlaicu realiza primul zbor din istoria aviaţiei române. Deşi nu s-a ridicat de la sol mai mult de 50 de metri, Vlaicu a devenit un erou, la doar şase ani după ce fraţii Wright zburaseră pentru prima oară. Vlaicu avea să moară trei ani mai târziu, încercând să traverseze Carpaţii. Despre încercarea temerară de a trece în zbor Munții Carpați, la frații români aflați sub Imperiul Hansburgic a vorbit d-nul plt. adj. pr. (r) Gurău Anton. Scriitoarea Evelyne Maria Croitoru, soție de pilot militar, general în rezervă Croitoru, fost șef al Statului Major al Forțelor Aeriene, a prezentat un material despre primul avion militar utilizat de către armata română, dar și despre personalitatea, faptele cutezătorului inginer, inventator și pilot. Monumentul de la Bănești a fost clădit în perioada interbelică, pentru a le aminti tuturor generațiilor de români ce se vor succeda pe acest pământ rezultatele muncii de pionierat pe care a realizat-o Aurel Vlaicu. Reprezintă o acvilă cu aripile deschise spre a lua în stăpânire tăriile văzduhului, așa cum a făcut-o cel al cărui nume va rămâne mereu înscris în primele rânduri ale istoriei aviației românești și mondiale. Poeta Sarah DeJar a recitat poezia ”Adevăr„ – ”Ne bântuie patima,/adevărul fierbinte,/adevărul despre frunțile truditoare,/adevărul străbătător,/mereu al nostru,/adevărul Eroilor/care ne strigă/să înălțăm cântecul/pe drumul lor. /Au învins, au învins!/Ce dreaptă e umbra lor spre viitor.”
Ne-am continuat drumul spre Câmpina, un loc pentru eternitate, pe urmele lui Nicolae Grigorescu. Ne-am oprit la Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu”. Artistul apucase cândva drumurile războiului, pentru cucerirea Independenței de Stat a României. Ar fi putut rămâne în București, să zugrăvească scenele războiului de acasă, dar a preferat să fie aproape de armată, de soldați, a urmat-o în toate luptele, a trăit cu dânsa, putând astfel să conceapă o serie de tablouri, care au rămas cea mai frumoasă amintire a faptelor de vitejie din trecut. ”Cum se aruncau înaintea morții. Acolo s-a dovedit ce popor avem noi!”, evoca Grigorescu eroismul ostașilor noștri pe câmpul de luptă. Alături de ei, a înțeles cine sunt adevărații eroi, închinându-le lor toată iubirea și toată admirația sufletului lui. Pictorul Nicolae Grigorescu a surprins în lucrările lui evenimentele, atmosfera, chipurile luptătorilor. Este autorul tablourilor ”Atacul de la Smârdan”, ”Dorobanțul”, ”Ofițer român de cavalerie”, ”Soldat”, ”Prizonieri turci”. Pictorul conferă scenelor de luptă o remarcabilă tensiune interioară. Nicolae Grigorescu rămâne un român prin sentiment, culoare, lirismul fin, prin simplitatea pe care a pus-o în pictură, prin alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce avea tandru și spiritual. Din lucrările sale, se revarsă faptele care ne fascinează și astăzi. Despre viața și lucrările artistului Nicolae Grigorescu, ne-a povestit cu lux de amănunte, muzeograful Vlad Dumitru căruia îi mulțumim. În cadrul muzeului, am putut vizita expoziția de excepție ”IMAGOCOSTUM” a artistei Iraida Florea, expoziție ce gravitează în universul veșmântului, tratând în mod exclusiv costumul etnic românesc ca mijloc de reprezentare artistică a artei poporului român, și a transcenderii acestuia peste veacuri prin intermediul diverselor forme de artă, de la pictură la fotografie. Am putut admira câteva costume tradiționale din colecția privată a artistei, dar și costume stilizate hiperboreene, realizate de Iraida Florea. Artista prin prezentarea expoziției ne-a invitat la o reflecție asupra identității naționale, folosind costumul ca unealtă de exprimare.
Ne-am urmat călătoria spre mormântul lui Badea Cârțan, aflat în cimitirul Sinaia. Gheorghe Cârțan, cunoscut și sub numele de Badea Cârțan, s-a născut în Cârțișoara, la 24 ianuarie 1849. Trăind într-o vreme în care românii din Transilvania aparțineau Imperiului Austro-Ungar și nu se bucurau de drepturi, Badea Cârțan a folosit cea mai eficientă armă: CARTEA! Cel mai mare serviciu pe care l-a adus neamului său, a fost acela că a răspândit în Ardeal, cărți scrise în limba română, în special cărți de istorie ce arătau originea latină a poporului român. El a trecut timp de 30 de ani, de mai multe ori munții, aducând în traistă mii de cărți românești, pe care le-a distribuit ţăranilor, învăţătorilor şi preoţilor români din Transilvania. Peste munți, cu mari greutăți, pe cărări numai de el știute, a cărat în desagii săi peste 250 000 exemplare. În anul 1895, Badea Cârțan a ajuns la București, pe jos, pentru a vedea statuia lui Mihai Viteazul. Neavând unde să înnopteze, acesta se culcă în zăpadă, iar omul de serviciu de la Liga Culturală îl va duce să îi cunoască pe V.A. Urechia și pe profesorul Grigore Tocilescu. Datorită lor, Badea a ajuns în cele mai importante clădiri ale Bucureștiului- Ateneul, Academia și a cunoscut numeroși intelectuali ai vremii-Nicolae Iorga, Spiru Haret sau George Coșbuc. Profesorul Vasile Alexandrescu Urechia, președintele Ligii Culturale a Românilor, l-a ajutat în mai multe rânduri cu importante donații de cărți românești. Pe 3 ianuarie 1896 Badea Cârțan a pornit spre „mama Roma”, cum îi plăcea lui să spună, iar pe lângă puține haine de schimb și ceva merinde, a luat în traistă un pumn de pământ din grădina casei sale şi boabe de grâu pe care să le aducă ofrande înaintașilor, la Columna lui Traian. După patruzeci şi trei de zile și după ce a rupt patru perechi de opinci, a ajuns la Roma, iar în fața Columnei lui Traian, Badea Cârțan a presărat pământul românesc şi boabele de grâu, ca un gest simbolic adus înaintașilor săi. Apoi, ostenit de lungul drum, s-a culcat la picioarele Columnei, unde a dormit până a doua zi dimineață. Când s-a trezit, era înconjurat de o mulțime de curioși, iar unul dintre ei văzând costumul popular românesc pe care-l purta, a exclamat uimit: „un dac a coborât de pe Columnă”. În una din multele sale călătorii, Badea Cârțan a fost prins de viscol pe crestele Carpaților, cu desagii de cărți de care nu se îndura să se despartă. S-a îmbolnăvit grav și, simțindu-și sfârșitul aproape, își exprimă dorința de a muri pe pământ liber românesc. Moare, pe 7 august 1911, la vârsta de numai 62 de ani, fără să apuce să-și vadă visul împlinit. Acesta a fost înmormântat la Sinaia. Pe piatra sa de mormânt este însemnat: “Badea Cârțan doarme visând la întregirea neamului său”. Elevii Cercului ”Cultul Eroilor” au prezentat toate aceste informații prețioase despre cărturarul țăran. Badea Cârţan a întruchipat credința totală pe care un țăran simplu a putut să o simtă pentru visurile cărturarilor din vremea lui, dar și o evlavie nemărginită pentru carte, în care regăsea doar lumină şi mântuire…Prin întreaga sa existenţă, prin credinţa şi valorile sale de ţăran simplu, a rămas o figură de excepţie pentru istoria neamului românesc. La final am aprins lumânări, am depus un buchet mare de flori de câmp. Fiecare elev a primit cartea ”Pe urmele lui Badea Cârțan” , autor Ion Dianu, cumpărate special pentru acest moment.
Următoarea oprire a fost la Casa Memorială a lui George Enescu din Sinaia. George Enescu era un apropiat al familiei regale și protejat al Reginei Elisabeta, care i-a recunoscut talentul deosebit și pentru care artistul susținea numeroase recitaluri la Castelul Peleș. Din dorința de a rămâne în apropierea familiei regale și îndrăgostit de frumusețile acestei zone, a decis ridicarea unei vile, din banii câștigați în urma primului său turneu american. Ajutat de arhitectul Radu Dudescu, termină în 1926 construcția în stil brâncovenesc, o clădire simplă, așa cum îi plăcea artistului, un motto al său fiind ”simplitatea în viață este adevărata libertate”. Ne-am bucurat de aranjamentul casei. Ajunși în salon și sufragerie am putut admira pianul maestrului, pian la care Enescu le cânta apropiaților. Am putut vedea o colecție de partituri, scrisori, fotografii, afișe, dar și alte documente legate de viața și activitatea lui George Enescu. Enescu a fost primul compozitor român care a depăşit graniţele ţării, iar Rapsodiile i-au adus celebritatea internaţională. Rapsodia română nr. 1 în La major şi Rapsodia română nr. 2 în Re major, două colecţii de melodii folclorice orchestrate simfonic, compuse la Sinaia în 1901, când autorul avea doar 20 de ani, sunt cele mai cunoscute lucrări ale lui George Enescu, pe lângă Poema Română, Suitele şi Simfoniile pentru orchestră. Rapsodia începe cu melodia populară ”Am un leu şi vreau să-l beau”, despre care se spune că ar fi fost culeasă de Enescu de la Lae Chioru, lăutarul satului Cracalia, care îl învăţase în copilărie să cânte la vioară, şi continuă cu ”Hora lui Dobrică”, creaţia lăutarul Dobre Marinescu din Ploieşti, starostele unui taraf de lăutari vestit încă din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Urmează apoi prelucrarea unui fragment din ”Mugur, mugurel”, cântecul pandurilor lui Tudor Vladimirescu, cu o largă circulaţie în acea vreme în Muntenia, şi un alt joc popular – ”Hora de la moară”, pentru a se încheia cu vestita ”Ciocârlie”.
Oboseala nu și-a aflat locul în inimile noastre, așa că ne-am îndreptat spre Bușteni oprindu-ne la statuia caporalului Constantin Mușat. Rămas fără o mână în Primul Război Mondial, nu a acceptat să fie trimis acasă, lăsat la vatră, a ales să lupte cu o singură mână. Grenadierul Constantin Mușat, lupta mereu în prima linie, mărturiseau ofițerii regimentului său. Era o sursă de inspirație pentru majoritatea soldaților, rămas cu o singură mână, care arunca grenade și alerga alături de ei. Nu putea să ţină o puşcă, dar nu era inutil. Devenise grenadier. Scotea ”cuiul” cu dinţii şi arunca puternic, având o precizie extraordinară. Caporalul Constantin Muşat s-a distins ca erou în luptele ce opreau armatele inamice să cucerească şi ultimul teritoriu românesc, adică Moldova. Monumentul ‘’ Ultima grenadă’’ a fost ridicat în anul 1928 prin grija patronului Fabricii de Hârtie Otto Schiel. Sculptorul Dimitriu-Bîrlad l-a ales pe caporalul Constantin Mușat “ca simbol al virtuților ostășești.
Pe seară ne-am retras spre rugăciune, meditație și flacără la Mănăstirea Caraiman, Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu, cel ales de Dumnezeu spre a ne dărui binecuvântare și liniște sufletească. Am aflat despre viața părintelui din cartea”Părintele Gherontie Puiu și minunile Maicii Domnului” pe care o recomandăm tuturor.
Călătoria primei zile s-a încheiat. Ne pregătim pentru a doua zi, urmând calea Eroilor, Muntele Craiman, cu popas la Crucea Eroilor. Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928 pe vârful Caraiman din Bucegi, la altitudinea de 2291 m, având o înălţime de 39,3 metri, pentru a cinsti memoria eroilor căzui în Primul Război Mondial. Monumentul este înscris în lista monumentelor istorice. În data de 14 august 2013, Guinness World Records a emis certificatul pentru Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman ca fiind „cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan”. Monumentul a fost inaugurat la 14 septembrie 1928, de „Ziua Sfintei Cruci“. Întregul proiect al ansamblului a fost opera arhitecţilor români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Inginerii ce au realizat studiile de rezistenţă ale monumentului: Alfred Pilder şi Teofil Revici. De reținut şi sprijinul acordat de fraţii Schiel, care au pus la dispoziția constructorilor funicularul fabricii de hârtie din Buşteni. Pe toată durata călătoriei, am dus cu noi flori nemuritoare, pentru a le depune la monument. Am cântat Imnul Eroilor și am fluturat steagul românesc la 2291 m. în cinstea Eroilor.
În această frumoasă călătorie au participat 19 persoane, elevi, profesori, cadre militare în rezervă, scriitori. Organizatorii excursiei: d-l Col. (r.) Gurău Petre președintele filialei Municipiului București și d-na Nechifor Lucreția, vicepreședinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, filiala Municipiului București. Amintesc numele tuturor celor care au dorit să participe în călătoria de cinstire a Eroilor neamului nostru, mulțumindu-le pentru efortul depus. Trebuie subliniat faptul că astfel de excursii nu sunt deloc simple, ele necesitând multă răbdare pentru toate mărturiile pe care înaintașii ni le-au lăsat. Au participat elevii: Handra Andreea, Tudorache Jasmine Florentina, Fieraru Ana Maria, Oprea Florin de la Cercul Cultul Eroilor din Colegiul Economic ”Viilor”, Vasile Andreea Daniela-Colegiul Economic ”Virgil Madgearu”, Stelmachi Alexandra-Liceul Tehnologic Dimitrie Gusti, scriitoarea Evelyne Maria Croitoru, artistul fotograf Roza Zah (Romică Zaharia), profesorii: Cociu Anca, Dima Ileana Raluca, Sandu Sorin Marius, Călin Elena, Bălan Carmen, Costache Elena, plt. adj. pr. (r) Gurău Anton, Spridon Mioara și, nu în ultimul rând, ghidul montan Mircea Pavel, cel care și-a petrecut întreaga viața pe cărările munților, fost vicepreședinte al Clubului de Turism-Sportiv, organizator alături de Crucea Roșie Română a taberelor de dezastre, cel care a plecat în prima expediție românească în afara țării, 33 de zile alături de Armata Română, pe Muntele Kilimandjaro, ajungând să înfigă steagul românesc pe cel mai înalt vârf din Africa (5895 m), autorul cărții ”Doar noi trei cât lumea”. Toți participanții au primit tricouri imprimate cu Crucea eroilor de pe Muntele Caraiman, cu textul „Cinstim Eroii neamului nostru”, realizate cu sprijinul d-lui Machidon Iulian.
Au fost realizate vederi, pliante cu informații despre obiectivele la care am poposit, de către Lucreția Nechifor. Toate fotografiile din această excursie au fost realizate de artistul fotograf, Roza Zah (Romică Zaharia), membru al asociației.
Ne-am bucurat împreună de frumusețea zilelor de vară, de atmosfera creată, de clipele în care am învățat că educația patriotică nu este ceva desuet, ci face parte din noi, fiind elementul identificator, noi aparținem acestui pământ, acestor valori. E la îndemâna tuturor, nu doar pentru cunoscători. E doar o chestiune de viziune, de stabilire a priorităților, de formare a gustului și spiritului artistic. Trebuie să recunoaștem că avem de unde și cu ce ne desfăta, după cum s-a putut observa. Timpul nu lucrează în defavoarea noastră, ci ne este aliat.
Efectele trecerii timpului trebuie să realizeze imaginea noastră, a călătoriei noastre. Totul funcționează ca un organism viu. Voi cei care simțiți cu putere lumea, bogăția noastră culturală, alăturați-vă grupului nostru, să Cinstim Eroii Neamului Românesc!
Lucreția Nechifor – vicepreședinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, Filiala Municipiului București
BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”