Alexandru Ioan Cuza- domnitorul Unirii, fondatorul României moderne!
Unirea Principatelor Române înfăptuită la data de 24 Ianuarie 1859 reprezintă reperul fundamental care a marcat începutul Statului român modern în arealul ancestral al poporului nostru.
Într-o conjunctură europeană favorizantă spiritele strălucite ale românilor au găsit, la timpul respectiv, soluții pentru unirea Principatelor dunărene autonome – Moldova și Țara Românească – într-un singur stat.
La sfârșitul Războiului Crimeei (1853-1856), în urma căruia Rusia a ieșit învinsă, s-a întrunit, la Paris, o Conferință de Pace (1856) care a dezbătut și ”chestiunea românească”.
Ca urmare, între altele, s-a decis: 1. se elimina Protectoratul rusesc în Principate; 2. se introducea o Garanție colectivă a Puterilor europene (inclusiv Turcia și Rusia) asupra Moldovei și Țării Românești (Valahiei); 3. navigația pe Dunăre devinea liberă, iar neutralitatea Marii Negre este asigurată; 4. Rusia retroceda Moldovei trei județe din Sud: Cahul, Bolgrad și Ismail. 5. s-a decis convocarea unor Adunări Ad-Hoc în Moldova și Valahia prin care erau consultați locuitorii dacă doresc unirea celor două principate într-un singur stat.
Rezultatul votului din 1858 a fost în favoarea Unirii, așa încât Puterile Garante au semnat o Convenție prin care se admitea existența unei Uniuni sub numele: Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, dar având fiecare domnitor, guvern, Corp Legiuitor și Armate proprii.
S-a trecut la alegeri separate de domnitori: în data de 5 ianuarie 1859 în Moldova a fost ales Domnitor colonelul Alexandru Ioan Cuza, susținut de Partida Unionistă. La data de 24 ianuarie 1859, Partida Unionistă din Țara Românească a reușit să-l impună ca Domn tot pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei. În felul acesta, sub sceptrul aceluiași Domnitor, instituțiile din cele două provincii istorice românești au început procesul de reformă și unificare în urma căruia, în câțiva ani, s-a ajuns la guvern și parlament unice, Justiție unică, Armată Unică.
Cel mai înălțător moment l-a reprezentat contopirea celor două armate sub un Stat Major Unic. Simbolic, acest eveniment s-a produs când Domnitorul Alexandru Ioan Cuza le-a înmânat regimentelor drapelele de luptă. Atunci Domnitorul Unirii a rostit un discurs legendar a cărui semnificație este valabilă și astăzi:
Steag (Drapel) al Armatei României, 1863
”……. Primind steagurile cele nuoi, aduceți-vă pururea aminte că vă încredințez onoarea Țării. Steagul e România! acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noștri și îmbilșugat cu sudoarele muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor nașce copii voștri. Steagul este încă simbolul devotamentului, credinței, ordinei și al disciplinei ce reprezintă oastea! Steagul e tot de-odată, trecutul, prezentul și viitorul Țării; întreaga istorie a României! Într-un cuvânt; steagul reprezintă toate datoriile și toate virtuțile militare care se cuprind în acele două cuvinte săpate pe vulturii Români, Onoare și Patrie!
Ofițeri, subofițeri, caporali, și soldați, jurați să păstrați cu onoare și fără pată stegurile voastre, și asfel veți corespunde încrederii și așteptării ce am pus cu Țara întreagă în oaste! Jurați a le apăra în orice întâmplare ca un sfânt depozit ce încredințez bravurei și patriotismului vostru!
Să trăiască România!”
Uniforme ale ofițerilor Armatei române, 1860
Infanteria de linie, 1861, Țara Românească!
Asociația Națională Cultul Eroilor ”Regina Maria” îi omagiază pe fruntașii Țării care au făcut posibilă Unirea românilor sub un sceptru unic și pe ostașii-eroi care cu prețul vieții au apărat-o pe câmpurile de luptă!
La mulţi ani românilor de pretutindeni!
Să rămânem mereu uniţi în cuget şi-n simţiri!
La mulți ani România!
„Neamul este etern prin cultul eroilor”.
Colonel (r) Alexandru Oșca, purtător de cuvânt.
BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”