10 Mai a devenit, prin Lege, sărbătoare națională: Ziua Independenței de Stat a României.
În contextul războiului ruso-turc declanșat în aprilie 1877, Armata română a mobilizat și a răspuns provocărilor otomane de pe malul drept al Dunării.
La 15 mai 1877, artileria română deschide focul la Calafat ca reacție la loviturile otomane asupra Giurgiului, Brăilei, Reni.
Pe 9 mai 1877 Camera Deputaților și Senatul au votat o Moțiune prin care proclamau Independența de stat a României față de Imperiul Otoman, care – printr-o Constituție recentă – schimbase statutul României, transformand-o în „provincie privilegiată” a Imperiului. Pe 10 mai, Domnitorul Carol I a semnat Actul de Independență și a refuzat plata tributului anual către Înalta Poartă.
La cererea disperată a comandantului trupelor țariste aflate în dificultate în fata Plevnei, trupele române (cu 100.000 de ostasi mobilizati) trec Dunărea (peste 30000 de luptători) și săvârșesc acte de vitejie și bravura împotriva otomanilor la Plevna, Rahova, Vidin, Smârdan și Belogradcik.
Nume de eroi – precum căpitanul Valter Mărăcineanu, maiorul Gheorghe Șontu, maiorul Giurescu, sergentul Grigore Alucai – rămân pentru eternitate în memoria poporului român.
În Războiul de Independență 1877-1878, jertfa de sânge a Armatei române a fost de 4302 eroi – morţi și dispăruți -, din care 40 de ofițeri și 15 medici. In aceeași timp, 3316 de ostași au fost răniţi – din care 70 de ofiţeri – , 19084 s-au imbolnavit (din care 210 ofițeri și 74 medici). În felul acesta, Independența de stat a României a fost consfințită prin jertfă de sânge pe câmpul de luptă.
Glorie eternă eroilor români căzuți pe câmpul de luptă pentru apărarea Independenței de Stat a României!
Colonel (r) Alexandru OȘCA, purtător de cuvânt.
BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL ASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”